Bluecandyshop

Changing Education Paradigms

2011-03-07T20:40:00.000+02:00

3

2011-03-06T22:53:00.003+02:00

Frumuseţea îşi capătă toată strălucirea de la adevăr

Unele lucruri costă mai mult decât credeți

2011-02-17T20:01:00.001+02:00

Yeah I do

2011-01-25T16:01:00.001+02:00

Dragostea

2011-01-21T22:53:00.000+02:00

[...]

Noi nu ne putem să nu ne gândim la dragoste. Fiecare om, dintotdeauna, încă din copilărie, dorește să fie iubit. Fiecare om consideră că știe ce ar trebui să facă celălalt, ceilalți pentru ca el să se simtă iubit. Ne bucurăm când simțim dragostea și ne întristăm, ne însingurăm atunci când ea lipsește. Așa că nu putem să nu ne gândim la dragoste. Chiar și cei mai împietriți oameni au momente când tânjesc după dragoste.

[...]

A iubi înseamnă a ierta - Savatie Baștovoi

2

2011-01-21T00:38:00.001+02:00

Întrucât viața este o trecere dinamică între ceea ce a fost și ceea ce este în curs de a devenii, omul trebuie considerat drept un proces și nu un produs.

I love...

2011-01-14T22:47:00.001+02:00

Funny

2011-01-09T01:10:00.009+02:00

1

2011-01-08T12:45:00.000+02:00

Chiar și atunci când se termină totul începe ceva, altceva.

La ce te gândești...

2011-01-07T00:40:00.002+02:00

...când mănânci pâine cu salam și ketchup? :))

Eu mă gândesc la sesiune, Family guy și cola

Anunț

2010-12-27T22:49:00.003+02:00

Vând Enciclopedia Britannica, 50 de volume, calitate excepțională, legate în piele de Cordoba, stare perfectă. Preț: 1.000 de dolari. Nu mai am nevoie de ea. M-am însurat săptămâna trecută, iar nevastă-mea le știe pe toate.

Sweety Kitty

2010-12-12T18:50:00.001+02:00

:D:X

18

2010-12-09T13:49:00.002+02:00

Vronski îl urmă pe contuctor în vagon, dar se opri la intrarea compartimentului să facă loc unei doamne care tocmai ieșea. Cu simțul obișnuit al omului de societate, el înțelese dintr-o singură privire aruncată asupra acestei doamne că ea face parte din cea mai înaltă societate. Își ceru iertare și intră în vagon. Simți însă dorința s-o mai privească o dată, nu din pricina frumuseții, nici a distincției și grației firești ce se răsfrângeau din întreaga-i ființă, ci fiindcă în expresia feței sale frumoase, în clipa când trecu pe lângă dânsul, era ceva deosebit de gingaș și mângâietor. Când își întoarse capul, și-l întoarse și ea. Ochii săi strălucitori, cenușii, care păreau negri din pricina genelor dese, se opriră prietenos și atent pe chipul lui, ca și cum ar fi încercat să-l recunoască și, numaidecât, se îndreptară asupra mulțimii în mișcare, căutând parcă pe cineva. În această scurtă privire, Vronski avu timpul să prindă vioiciunea stăpânită care-i scăpăra pe față, trecând de la ochii strălucitori la zâmbetul abia văzut ce-i arcuia buzele rumene. Părea că în toată ființa i se revărsa un prisos de simțire, care înflorea fără voie în lucirile ochilor sau într-un surâs. Ea căută să-și stingă lumina prea vie din ochi, dar nu contenea de a-i lumina zâmbetul abia simțit, fără știrea ei.

...

Anna Karenina, Lev Tolstoi

Cel mai bun film educational al anului

2010-12-08T19:53:00.006+02:00

Inainte de a fi parinte ai fost copil. Adu-ti aminte cum ai invatat si nu uita faptul ca pruncul tau invata de la tine. Gandeste-te de 10 ori inainte de a face un lucru in fata copilului tau.

Si daca tot imi plac mie vacele...

2010-06-22T01:10:00.002+03:00

:))

Vreauuuuuu..

2010-05-20T21:04:00.001+03:00

Si atat... :(

Piți-travestitus

2010-05-16T10:45:00.008+03:00

Bună ziua dragii mei!

În primul rând și înainte de toate vreau sa-mi cer scuze că a trecut atât de mult timp de la ultimul meu articol. Mi-e rușine până în vârful urechilor dar timpul e scurt zilele astea.

Oricum, trebuie neapărat să vă povestesc întâlnirea cu primul meu travestiiiiittt!!

Marog întâlnire e cam impropiu spus, dar... să vă zic:

eram în stație, asteptam autobuzul când apare! Un omuleț sau omuleață ,un pic mai mic/mică la înălțime decât mine, cu un ruj roșu (dar roșuuuu, nu glumă) pe buze, cu o băscuță în cap , cu o fustă dreaptă trei sferturi și niște ciorapi de-a bunicii lui probabil, din ăiă groși prin care nu se vede părul, slab și vai de viața ei . Traverseză strada și vine frate fix lângă mine! Omg! eram ceva de genul: „Ok Anny, ai văzut destul, gata, nu te mai uita!!” dar nu puteam! Mă uitam la el, că eram atât de curioasă, Doamne! :)) Și își deschide poșetuța c-o feminitate exuberantă și își scoate oglinjoara și se uită dragă-te doamne dacă-i stă rujul bine. Interiorul meu murea de râs, la suprafață nu schițam nimic! :))

O blondă veritabilă ce e el își dă seama că a greșit stația! Își pune în mișcare piciorușele a căror tălpi purtau 45 și fuge firav c-o mână de piți-n sus și cu gentuța pe cealaltă îndoită, also Piți Stylish, să prindă tramvaiul!! „Dont stare!!”- atât îmi ziceam dar, cum să nu te uiți?? Cum să nu râzi?? N-ai cum!

Omul Frumos

2010-03-12T23:54:00.002+02:00

Acum cateva zile am facut cunostinta cu una din cartile lui Dan Puric! Un mare om pare sa fie. As vrea sa-l cunosc si personal si sper ca intr-o zi o sa se poata.

Pentru inceput am sa va transcriu un pasaj din una din cartile sale. E absolut genial!

'' Crestinismul, cred eu, face parte din normalitatea fiintei romanesti, ca tot m-ai intrebat de normalitate. dar tot el face parte si din exceptionalilatea acestui neam.
Sa-ti dau un exemplu de exceptionalilate crestina.
Mi-a zis cineva, un sfant deghizat in pensionar, domnul Nae Purcarea : Domnul Dan, ne-a chemat colonelul Craciun, bestia aia de la Aiud, sa ne dea drumul, si a adunati pe toti puscariasii si-a zis:

- Ce-ati invatat, ba , dupa 25 de ani de puscarie?
Si unul a raspuns:
- Domnule colonel, eu am invatat sa iau bucata de pita a mica!... Deci, dupa atatia ani de foame cumplita, crestinismul l-a invatat fratia cu celalat, caci pita mica, pentru el inseamna ca si celalat sa aiba.''

Nu stiu daca mai e nevoie sa comentez. El a spus totul!
Atat pot sa spun... la 22 de ani cati am as vrea sa nu simt tot timpul ca doar unii iau bucatile mari de paine. As vrea sa fim mai buni, as vrea sa intelegem ca ce a fost a fost si nu trebuie sa ne mai comportam ca si cum maine ramanem goi in strada daca daruim ceva si dimpotriva o sa avem mai mult, mult mai mult!

Hai sa facem ceva!

Un capitol dintr-o carte

2010-02-04T15:59:00.001+02:00

...camasa de forta intinsa pe pat, ochelarii sparti sub oglinda. Privea in gol. Copilul cu parul de aur a pierdut astazi un sentiment, o speranta. Ii curg lacrimi pe obraz, dar nu le simte. Trage de mana calda din toate puterile, se zbate si loveste cu picioarele in pamant. S-a lovit de pat si a cazut, cu capul pe pieptul ei. O parte din el inca mai crede ca cea de jos o sa se ridice, ca o sa-l sarute pe frunte. Dar ea nu mai poate. Ea zace cu ochii atintiti asupra cartii cu coperta din argint. Cartea... Cartea are o cruce mare pe ea, si-un semn pus la mijloc. Ultimul cuvant pe care l-a citit din ea a fost : Amin. Si apoi ... a tras !

Septembrie. O galagie infernal de fericita in curtea scolii. Toti fug, se imping, se joaca. Parintii i-au scapat de sub control, insa nu si de sub privire.

- Bine a-ti venit ! vocea in difuzor a domnului director, asta le ura.

Marian uitase cum e sa zambesti, nu intelegea nimic din ce se intampla in jurul sau. Mai avea inca imaginea mamei in minte si intreba cate-o data si acum unde este. Nu-i raspunde nimeni. Tatal sau era plecat... de mult. Nu stia nimic de el, doar cum arata. “M-a lasat pentru alta” – asta imi zicea de fiecare daca cand il intrebam. Desigur acestea erau cuvintele mamei sale, femeia suferea si asta se vede prin ochii copilului. Mai tarziu am aflat de fapt ce se intamplase.

Erau o familie fericita. Erau doi copii in casa, un caine o pisica, un pestisor si bineinteles parintii. Tocmai se mutasera de la tara la oras. Credeau ca job-ul tatalui le va schimba viata in bine. Au lasat o casa mica cu doua camere si o baie in gradina. N-au privit inapoi cand au plecat. Au venit in Bucuresti plini de viata, fericiti, cu-n caine latrand din camioneta la masinile de pe strada. Apartamentul lor avea trei camere si era situat intr-un bun cartier al orasului. “Mama avea o floare, vroaiam sa o miros, dar ma intepa. Cred ca se apara, desi eu nu vroiam sa-i fac rau.” - povestea Marian plangand.

:) Atat pt moment. e cu: "va urma" puuuup

David Archuleta - Crush

2009-11-04T18:37:00.001+02:00

Me - now

2009-11-04T01:30:00.001+02:00

Vise

2009-11-04T01:14:00.002+02:00

Ma uit in sus, e greu caci e departe obrazul ce vreau sa il sarut. O mana imi fereste parul de pe frunte, doua buze calde ma ating si tresar... Imi lipesc obrazul, in semn de multumire, de mana ce ma mangaie.
Purta o camasa alba, nuantata de un roz pal si pantaloni de-un gri in nuante de albastru, albastru... Albastrii mai sunt si ochii ce ma privesc, atat de albastrii... Primesc un zambet ce-mi ajunge in suflet si-l face sa rada.
Zambind, suspin, inchid ochii... am in minte o fotografie ce misca, am in suflet cantecul unui sentiment, la prima nota va incepe sa creeze vise.

Ce-am făcut eu vara asta?

2009-10-04T12:03:00.004+03:00

Poate că trebuia să scriu acest articol în timpul vacanţei pentru că aş fi ştiut mai bine ce am făcut (memoria te mai lasă la bătrâneţe) dar nu am făcut-o aşa că îl scriu acum.

În prima parte a verii am fost într-un campus (am mai scris despre el aşa că nu voi intra în detalii) a fost superb! Venită din campus, ca să nu mă plictisesc, părinţii mei au considerat că ar fi normal şi distractiv (pentru ei) să-i ajut la câmp... zis şi făcut. Cu ce m-am ales eu din asta? Vreo două unghii rupte, vreo trei(ce-au mai rămas întregi) pline de pământ, o arsură maree, maree pe spate. Însă simplul zâmbet al tatălui meu şi fericirea mamei că a scapat ea de stat în genunchi la smuls bruiana m-au făcut să cred că A MERITAT! (mărog, la urma urmei nu aveam de ales, măcar cu asta să mă consolez).

Întoarsă de la ţară, m-am mai plictisit vreo trei zile pe acasă după care am plecat pe Rarău! Pentru prima dată în acele locuri am rămas plăcut surprinsă de ele! Munţii, aerul, mirosul de iarbă... mai vreau... de pe Rarău am plecat direct la mareeeee, mai exact în VAMĂ. Am stat cu cortul, m-am bronzat, am ieşit seara, a fost frumos!

Am revenit acasă şi am plecat ...! La hram în Hălauceşti! Mi-am întâlnit colegii din campus care m-au învăţat încă odată să râd!

Din nou acasă... pentru două zile, pentru că ai mei dragi părinţi mă trimit iar la ţară. Am scos şi ales cartofi de data asta şi abea îmi crescuseră unghiile... Cu ce m-am ales? Na...cu un sac de cartofi ce l-am dus bunicii şi unul care două zile mai târziu era în drum spre Iaşi.

Cam atât. Voi ce aţi făcut vacanţa asta?

Gânduri

2009-08-19T01:11:00.002+03:00

Nu găsesc nimic ciudat în a privi o frunză care cade, cum nu găsesc nimic ciudat în a simţi fericirea unui copil ce râde. Ochii mei au simţit multe, sunt obosiţi dar neliniştiţi în acelaşi timp, vor să mai vadă încă pe atâtea şi să mă facă fericită de încă o mie de ori. Buzele mele pline de dor zâmbesc la atingerea razelor calde ale soarelui. Obrajii mei pistruiaţi privesc înainte cu mândrie şi curaj, vor să ajungă departe. Urechile mele îmi permit mai tot timpul să visez un sunet care să-mi dea aripi, un sentiment. Nu ştiu exact cine sunt, dar ştiu cine vreau să fiu şi asta mă face să merg mai departe. Mă bucur în fiecare zi că vă cunosc şi pot să arăt asta. De aceea nu găsesc nimic ciudat în a simţi fericirea unui copil ce râde, cum nu găsesc nimic ciudat în a privi o frunză care cade. Astăzi sunt o frunză, una purtată de vânt.

19.08.2009

2009-08-19T00:53:00.002+03:00

Afară e un miros plăcut de pământ ud dar cald, de frunze uscate, arse de soare şi de iarbă. Mi-e dor. E vară, e anotimpul în care eu visez.

Ecooo

2009-08-10T12:38:00.007+03:00

Îmi vine greu să scriu acest articol şi recunosc... am tot amânat momentul, dar astăzi m-am hotărât.

Am să vă vorbesc despre un loc magic, un loc cu zâne şi zmei, am să vorbesc depre un loc de care nu ştiam până zilele trecute. E un loc în care copii sunt trataţi nu cum ar trebui, un loc în care iubirea e un cuvânt parcă interzis, un loc în care copii nu ştiu ce e un cerc...ce să mai zic de îmbrăţişare sau sărut?

Dar într-o zi totul s-a schimbat. În sat au ajuns 20 şi.. de zmei! Mândri şi veseli, plini de speranţă şi iubire şi care au zis tare : noi vrem să ne facem simţită prezenţa! şi aşa a fost. Timp de două săptămâni au munci şi s-au jucat şi au învăţat copii să zambească , dacă nu să râdă cu gura pînă la urechi! Le-au arătat ce e încrederea, prietenia, speranţa. Au făcut dansuri, jocuri, teatru! Dumnezeu a fost tot timpul alături de noi şi le-am făcut şi copiilor cunoştinţă cu El. Am fost toţi împreună, la bine şi la rău, la jocuri, la budă, la masă! Am râs, am plâns, am cântat, am dansat... şi vom continua!

Din Zmeu am plecat, dar vom rămâne împreună şi poate vom schimba şi alte vieţi prin iubire şi caldură. Vă pup dulce zmeilor...şi să ştiţi că număr...

Ehaa :))

2009-07-23T13:06:00.002+03:00

E vara e soare am merge la mare dar bani nu avem aşa căăăă la dans noi mergem!

2009-07-22T11:28:00.003+03:00

What was your first:

Car – Eu am două maşini încă de când m-am născut : Picioarele - uşor de întreţinut nu consumă prea mult, ce mănânc eu mănâncă şi ele

Trip within borders – -

Trip abroad – -

Memory – -

Pet – Miki , Ursu şi retul care mai erau pe afară (tăti erau numai ale mele )

Crush – nu comentez

Discovery – -

Job – Chelner

Idol – Me

Creation – cândva de mult... multe dar n-au contat pentru nimeni şi m-am oprit

Mulţumesc domnului Somn pentru leapşa asta, mamei şi tatălui, tuturor prietenilor şi fanilor mei că m-au susţinut şi m-au iubit :))

2009-07-21T17:20:00.001+03:00

Mircea BANICIU - Magazinul de vise
Asculta mai multe audio Muzica

Mna...

2009-07-21T14:36:00.001+03:00

Cred că m-am reîndrăgostit de cineva cu ochi albaştrii, mna...ăsta e secretul meu. Trebuia să spun cuiva. În rest... voi ce mai faceţi?

Cuvinte alese prost, cuvinte fără rost.

2009-06-22T23:51:00.004+03:00

Ştiţi acel sentiment de la sfârşitul unei melodii, când se termină şi tu aştepţi să înceapă urmoatoarea dar nu se mai aude nimic? E linişte deplină ca şi cum ai fi murit..., da ăla e sentimentul...
Aşa mă simt şi eu acum, e linişte şi sunt moartă. Nici inima nu mi-o mai aud. Mă gândeam că atunci când o să se termine anul ăsta de facultate o sa fac gălăgie la cât de fericită o să fiu. Am muncit de trei ori mai mult şi nu am cules nimic. Să fie de vină seceta? Să fie de vină ploaia? Să fie oare de vină faptul că nu învăţ ce mi-am dorit şi trebuie să muncesc de 10 ori mai mult decât alţii şi să obţin un sfert din sucesele lor?

M-aş împărţii în mii de piese, m-aş despărţii de cap doar ca să nu mai ştiu că nu voi fi ce mi-am dorit. Mi-aş scoate inima din piept doar să nu mai simt că sunt ce nu mi-am dorit. Mi-aş arunca picioarele doar pentru că aleargă în direcţia opusă dorinţelor mele. Mi-aş tăia mîinile doar pentru că nu scriu în culori de ceară...

Dar nu pot să mai fac nimic, e prea târziu, poate altă dată...

2009-06-11T16:29:00.002+03:00

Ştiţi seria aia de filme ''Uite cine vorbeşte''? V-au plăcut, nu?
Şi pentru că aţi răspuns afirmativ la întrebarea de mai sus eu vă prezint un nou film din acea serie, numit: Uite cine cântă.

Vizionare plăcută.

Ps: Filmul va fi lansat în martie 2010 :))
V-am pupat dulceeeee

Fereastră

2009-06-10T17:39:00.003+03:00

Priveşti în gol pe-o fereastră închisă. E soare afară şi tot ce-ţi face umbră sunt gratiile ce apără fereastra nu de ploaie, nu de vânt cât de oameni. Aş vrea să mă apere şi pe mine dar nu pot, pentru că eu plec şi vin, privesc prin ea şi uit de ele, îmi fac vise, le las acolo şi plec iar când revin ea mi le şopteşte la ureche. Îmi spune ce s-a mai întâmplat în lipsa mea şi uneori mă ceartă c-am lipsit.

Astăzi însă a vorbit singură pentru că
privesc în gol pe'o fereastră închisă şi e cald afară şi e soare dar la mine plouă şi e frig. Întuneric şi frig. Sunt dezamăgită de mine.

2009-06-10T14:01:00.003+03:00

Asa patesc oamenii care au suflet...sunt luati de fraieri.
Intotdeauna mi-am luat un sut in fund dar vad ca nu m-am linistit.
Oare cand o sa inteleg ca de fapt eu sunt doar ''un intermediar'' ''un ajutor'' ''o jucarie care asculta'' Doamneeeee dar nu ma mai linistesc?
:))

Ma striga Muu , ma duc s-o caut. Brb.

2009-06-10T12:09:00.001+03:00

Si m-am intors in Iasi... Fantastic!

si..

2009-06-05T10:38:00.000+03:00

si maine plec acasaaaaaaaaaaa!!

2009-06-02T11:05:00.000+03:00

mi-e dor de dor
mi-e dor de trecut
mi-e dor de sentiment
mi-e dor de un sarut pe frunte
mi-e dor de-o lacrima
mi-e dor de-o imbratisare aruncata in graba
mi-e dor de un parfum, de acel parfum
mi-e dor de-o privire
mi-e dor...

de casa!

2009-06-01T14:38:00.002+03:00

La Multi Aniiii !!

Mna

2009-06-01T13:19:00.000+03:00

Pământul se învârte... de aia suntem noi aşa de ameţiţi!

2009-05-31T14:59:00.002+03:00

''Well i remember
I remember dont worry
How could i ever forget
Its the first time
The last time
We ever met
But i know the reason why you keep me silenced up
No you dont fool me
Cause the hurt doesnt show
But the pain still grows
Its no stranger to you and me''

Notpoint- In the air tonight

Ploi...

2009-05-28T23:58:00.009+03:00

Stropi de ploaie linistiti danseaza pe asfaltul cald, fac galagie si-s necinstiti, si te cheama la fereastra sa-ti arate ca departe undeva e si jumatatea ta.
Degaja un miros de praf inabusit de unul de apa calda, vor cu orice pret sa-ti trezeasca amintiri.
Altii canta batand in fereastra de desupt ca'ntr-un borcan.
Se joaca insa in nestire, chiar de-s sub ochii tai, caci gandul deja tie-n alta parte.

Hormonii Fericirii

2009-05-28T17:40:00.004+03:00

''Ce pot sa zic... traim intr-o lume plina de... nimic.
Si cum nimic intotdeauna inseamna ceva, ''

Cu randurile astea ar fi inceput articolul meu de astazi, dar m-am oprit la virgula si am iesit afara, la alergat si uite asa acel ''nimic negativ din randurile de mai sus'' a devenit ceva frumos.

Poate ca va intrebati cum am putut sa-mi schimb ideea atat de repede, si eu ma intreb dar am si raspuns la asta.

Am iesit si am privit pe afara copii care se jucau, erau atat de fericiti!
Am iesit din casa si am ridicat privirea spre cer, era senin, era albastru pistruiat cu norisori albi ca neaua.
Am fost in gradina botanica si m-am bucurat cand am vazut batrani plimbandu-se.
Baieti jucand fotbal!
Oameni pe biciclete!

Viata.

Poate ca si ea are probleme cu natura si cu noi (da,noi astia mici si rai) dar uita de ele si ne da o sansa sa fim fericiti. Ne arata cat de frumos poate sa fie, si se chinuie sa ne demonstreze ca daca noi vrem chiar putem sa radem mai des! Dar noi vrem? Nu, nu vrem. Noi stam inchisi in casa, in fata calculatorului, uitam de noi si de altii, si pe urma ne plangem ca plangem si nici macar nu stim de ce. Ciudati mai suntem!

Eu nu mai fac asa, gata. De azi ies in fiecare zi din casa, la alergat :D si am sa las viata sa ma faca fericita, pt ca pot.

Btw cat alergam ascultam o melodie pe repeat, sa fi fost si vina ei in toata treaba asta? Ascultati-o si voi, asa, sa nu fiu numai eu influentata. :P

Morcheeba- Enjoy the ride

2009-05-26T12:45:00.005+03:00

Auci...prima mea leapşă! mulţumim Somnuletz...şi las că ne întâlnim noi...las las...vezi tu :))

Dacă eram o lună, aş fi fost – Decembrie

Dacă eram o zi a săptămânii, aş fi fost – Luni

Dacă eram o parte a zilei, aş fi fost – Dimineaţa

Dacă eram un animal marin, aş fi fost – Delfin

Dacă eram o direcţie, aş fi fost – Tot înainte :))

Dacă eram o virtute, aş fi fost – Sinceritatea în adevăratul sens al cuvântului, cu tot ce implică ea...

Dacă eram o personalitate istorica, as fi fost – Napoleon :))

Daca eram o planetă, aş fi fost – Marte!

Dacă eram un lichid, aş fi fost – Prigat de banane şi căpşuni

Dacă eram o piatra, aş fi fost – Una albastră

Dacă eram o pasăre, aş fi fost – Un vultur

Dacă eram o plantă, aş fi fost – Un trandafir

Dacă eram un tip de vreme, aş fi fost – O furtună

Dacă eram un instrument muzical, aş fi fost – Un pian

Dacă eram o emoţie, aş fi fost – Uimire

Dacă eram un sunet, aş fi fost – Tic tac

Dacă eram un element, aş fi fost – cel ce completează familia

Dacă eram un cântec, aş fi fost – Pink - So what

Dacă eram un film, aş fi fost – The curious case of Benjamin Button

Dacă eram un serial, aş fi fost – CSI

Dacă eram o carte, aş fi fost – Domnişoara Cristina de Eliade

Dacă eram un personaj de ficţiune, as fi fost - Bau bau

Dacă eram un fel de mancare, aş fi fost – Cartofi prajiţi :))

Dacă eram un gust, aş fi fost – Dulce

Dacă eram o aromă, aş fi fost – Ciocolată

Dacă eram o culoare, aş fi fost – Albastru

Dacă eram un material, aş fi fost – Catifea

Dacă eram un cuvânt, aş fi fost – Cred

Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost – Cap

Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost – ''Mda, nu-mi pasă, altceva?''

Dacă eram o materie de şcoală, aş fi fost – Chimie

Dacă eram un personaj din desene animate, aş fi fost – Bestia din Frumoasa şi Bestia

Dacă eram o formă, aş fi fost – Rotund

Dacă eram un număr, aş fi fost – 18

Dacă eram o maşină, aş fi fost – volvo c 30

Dacă eram o haină, aş fi fost – O sosetă, care nu ştie unde e perechea... :))

Şi pentru Mădă, Cătălin şi Dildinicea... vă urez succes şi vă trimit o leapşă. Ia hai, fără comentarii ! Baftă >:D<

Voi ce ati fi, daca ati fi...?

Alegeri pe care le facem, sau....nu.

2009-05-25T01:27:00.005+03:00

V-aţi întrebat vreo dată de ce aţi făcut anumite lucruri cu toate că nu vi le doreaţi? Nu? Atunci ce vă face să credeţi că tot ceea ce aţi făcut e pentru că voi aţi vrut? Să vă întreb altfel : de câte ori aţi avut în minte vocea părinţilor sau a celor mai dragi prieteni când aţi ales un lucru sau aţi făcut ceva? De la lucruri simple : ''iau bluza asta că o să-i placă mamei, în plus e draguţă şi nici nu costă mult şi mai scap şi de teorie acasă...'' (nu aţi purtat bluza de prea multe ori, aşa-i?) până la alegeri... mari, facultate, loc de muncă.
Aşa ajungem să fim ce suntem : nefericiţi.

Da, e rea lumea.

2009-05-20T22:51:00.005+03:00

Şi perversă. Şi falsă. Toţi sunt nişte îngeri... şi pe la spatele tău singurul înger e cel ce te păzeşte de inumanitatea lor.
Mi-e dor de casă. Mi-e dor de cei pe care îi cunosc şi care îmi sunt prieteni, nu doar se prefac că sunt.
Mi-e dor de mine, aia care nu avea încredere în nimeni. De cea care nu se implica în nimic decât dacă facea cuiva un bine.
Mi-e dor să spun : ''Daaa, ce frumos a fost!''
Mi-e dor să iubesc fără să-mi fie frică s-o fac. Şi vreau să am pe cineva alături care să mă iubeasca la fel de mult.
Mi-e dor de dorul pe care îl aveam când am început să aştern în aceste rânduri gânduri... rele...

Nu vreau să mă complic, vreau doar sa trăiesc zâmbind. Celelalte trec!
O seara frumoasă tuturor.

Outlandish - I only ask of God

În cadă...

2009-05-19T00:41:00.004+03:00

... stai liniştit, gândeşti, faci planuri. Cu ochii închişi, scufundat într-o mare de spume, asculţi o inimă ce bate încet...încet. Te liniştesc cuvintele ce ea le spune. Lipsa de oxigen te arde-n piept dar tu mai stai să o asculţi, acum că bate tare, încă un pic. Şi vrei cândva să te ridici, dar nu mai poţi. Te ţine cu toată forţa pe care o are! Te apasă chiar pe piept! Şi-ncerci din răsputeri să strigi că doare dar aerul se pierde fără sunet chiar în mare. Şi tragi cu mâinile de ce te ţine şi-ncerci să urci treptat pe-o margine ce din păcate e prea moale. Şi vrei să plângi dar lacrimile nu se văd în apă... Şi renunti.
Te trezeşti tremurând pe pat. Şi păru-i ud. Te ridici, prosopul cade, nu mai ai nimic decât ceea ce poate ai avut când te-ai născut. În baie fugi! Acolo toate-s la locul lor... Nu întelegi! Ce s-a întâmplat? Cine-a fost oare cel ce poate pentru un minut era în stare să omoare? Chiar a fost, sau ai visat? Pe birou... sub o lumănare o mască desenată e singurul consemn lăsat. Mai jos c-o pată de culoare a mâzgâlit într-o ardoare de neimaginat şapte cuvinte : eu am fost, iar eu sunt TU!

How to be a perfect woman.

2009-05-16T20:52:00.001+03:00

Balada lui Avram Iancu

2009-05-14T17:44:00.003+03:00

Sincer mie nu-mi place ''copchila'' asta, dar îmi place prea mult melodia :x.
Vizionare plăcută!

Apropo, melodia e împrumutată de pe blogu l lui Cătălin. (Mă ierţi ,da?) :P

Viteza la volan!

2009-05-13T15:01:00.004+03:00

Acest film nu are nevoie de introducere.

Conţine însă imagini şocante, voi cei '' slabi de înger'' gândiţi-vă bine dacă vreţi să-l vedeţi sau nu.

Eu am trăit-o pe pielea mea... de aceea prefer să tac. O să vorbească el pentru mine.

Stres Stres Stres

2009-05-12T02:06:00.007+03:00

Toţi ştim ce e stresul, cum se manifestă, când apare...

Dar cum scăpăm de el? hmmm...

Atunci când suntem nervoşi şi vrem să criticăm pe cel ce ne-a supărat, mai bine ne reevaluam priorităţile şi ne controlăm ostilităţile astfel nu facem risipă de energie. Diplomaţia şi tactul ar fi o alternativă.

E foarte bine să ne notăm paşii ce trebuie urmaţi astfel evităm stresul provocat de întrebarea : ''Oare ce aveam de făcut acum?'' sau ''După asta oare ce urmează?'' O mini agendă, un carneţel sau notebook-ul telefonului sunt necesare (că doar suntem studenţi, ce naiba).

În ziua de EXAMEN nu mergeţi cu 100 de minute înainte ''să prindeţi loc'' pentru că aveţi posibilitatea să vă întâlniţi cu persoane care nu ştiu să-şi controleze comportamentul şi care vor fi atât de agitate şi speriate încât veţi deveni stresaţi chiar dacă nu aveţi motiv. Şi credeţi-mă dacă veţi fi liniştiţi nu vă va mai păsa unde o să staţi în sală.

La nivel fizic ce v-ar putea relaxa ar fi o baie (fierbinte) cu un parfum de levănţică sau vanilie. Aromele dulci de obicei provoacă somnolenţă şi asta vă ajută când sunteţi atât de tensionaţi încât şi somnul fuge de voi. Pe mine personal faptul că mă scufund în cadă şi îmi ascult inima mă linişteşte foarte mult.

Ceaiuri antistres

1. Fares-20 pliculeţe; 3,4 ron
2. Favisan-20 pliculeţe; 5,9 ron

O plimbare nu strică niciodată. Creierul are nevoie de oxigen!!

Faceţi ceva ce vă place foarte mult sau vizionaţi un desen animat.

Ce pot să mai zic? Astea sunt metodele ce mă ''vindecă'' pe mine, sper să vă ajute. Dacă voi aveţi altele vă rog să-mi spune-ţi să le postez să-i ajute şi pe alţii.

O seară sau o zi minunată vă doresc şi.... încercaţi să vă calmaţi că e roz nu gri.

Azi e despre mine

2009-05-10T21:36:00.004+03:00

Eu sunt subiect de blog.

Pentru că m-am săturat să-mi zică lumea că nu ştiu cine sunt!
Pentru că nu mai suport oamenii care cred că ştiu ce îmi doresc!
Pentru că m-am săturat să tot spun NU şi să nu fie luat în seamă doar pentru că sunt fată! Fraţilor, nu e nu, ce dracu?

Şi ca să înţelegeţi,
Sunt:
- un copil maturizat forţat a cărui minte a trecut prin multe, a cărui corp e doar un martor al suferinţei sufleteşti.
- sunt o fată, sunt femeie şi îmi cer drepturile:
* vreau să spun nu şi să fie NU, fără comentarii!
* vreau să aleg lângă cine stau,
* vreau să iubesc pe cine vreau.
-sunt om şi am nevoie de linişte şi timp.

Vreau să spun ce îmi doresc, nu ce nu suport. Vreau să visez, vreau să zbor, vreau să pictez un cer senin, vreau să fotografiez o lună plină.

Eu vreau, Eu pot, Eu sunt şi punct (.) .

O melodie ce nu are nevoie de prezentare

2009-05-08T23:37:00.002+03:00

Acasă

2009-05-06T16:12:00.008+03:00

- e un cuvânt ce lasă o mie de gânduri în urmă, ce naşte o mie de vise, ce te face să tresari suspinând.

Unii spun: ''Nicăieri nu e ca acasă'' şi tind să cred că aşa e pentru că ''acasă'' nu se schimbă niciodată. Ne întâlnim cu acelaşi miros, acelaşi soare, aceaşi oameni, aceleaşi vise închise în cutii de cristal şi uitate în tindă. Ele revin în minte cu fiecare moment petrecut acolo şi ai vrea să le realizezi dar nu ai timp de toate şi să alegi dintre ele nu prea poţi, şi te trezeşti că trebuie să pleci şi iar e prea târziu.

Şi pleci şi eşti departe şi visele iar amintiri devin, amintiri ce poate, poate îţi descriu un cer senin. Mulţi nu le au pe toate bune, alţii le au dar nu-şi mai amintesc pentru că sunt departe de ceea ce iubesc. Şi acolo unde sunt, au o altă casă şi pe cea de-aici o poartă-n gând.

Eu am însă norocul de a fi totuşi aproape şi mă întorc la rădăcini de câte ori se poate căci vreau să fiu acolo unde e nevoie. Pentru că iubesc o casă şi tot ce e în jurul ei, iubesc soarele ce mă trezeşte dimineaţa, iubesc pământul proaspăt dat cu plugul şi-mi place mirosul de iarbă udă şi strugurii ce urcă până-n pod. Şi vreau să fiu acolo de fiecare dată când pot şi vreau să pot înainte să mi se facă dor căci nu vreau să mă hrănesc din vise ci din realizarea lor.

Nu ştiu voi ce numiţi ''acasă'' dar sunt sigură că nu e trecător, e singurul loc ce iţi permite să visezi, să pleci, să te întorci şi să iei visul de la capăt fără să pierzi nimic.

Şi dacă...

2009-04-28T10:43:00.004+03:00

...primul filmuleţ nu v-a convins să nu vă urcaţi băuţi la volan, vizionaţi-l pe acesta:

Nici măcar nu a fost vina ei!!

Nickelback !

2009-04-26T21:59:00.006+03:00

If Today Was Your Last Day - melodie de pe albumul Dark Horse 2008, album care mai conţine încă 10 piese superbe.

Nickelback - Something In Your Mouth
Nickelback - Burn It To The Ground
Nickelback - Gotta Be Somebody
Nickelback - I'd Come For You
Nickelback - Next Go Round
Nickelback - Just To Get High
Nickelback - Never Gonna Be Alone
Nickelback - Shakin' Hands
Nickelback - S.E.X.
Nickelback - This Afternoon

Eu personal dedic melodia fetelor cu chef din clipul urmator:

Apropo: Nu te urca băut la volan!

Noul clip semnat Smiley!

2009-04-25T17:15:00.006+03:00

Sincer melodia nu e cine ştie ce dar, clipul e drăguţ.
Având în vedere că apare prietena acestuia şi pe undeva e scris mare 1 an (intenţionat sau nu) mă face să cred că e un clip făcut la aniversarea lor...bla bla.
Vizionare păcută.

Aaaaa...

2009-04-23T23:59:00.001+03:00

...n-am mai plecat... s-a anulat în ultimul moment.

Ce-am făcut eu...

2009-04-23T15:24:00.004+03:00

...în ultimile 24 de ore?

Păi...
am venit de acasă, am despachetat.
am împachetat din nou şi am plecat la Timişoara.

Un sfârşit de săptămână cât mai plăcut tuturor! şi ne ''auzim'' cu drag şi dor luni.

Timpul costă...

2009-04-15T21:38:00.009+03:00

...bani, sentimente, ocazii, masă musculară, neuroni. E scump a naibi şi totuşi noi îl pierdem aiurea. Trebuie să recunosc că eu când ''stau degeaba'' sunt de multe ori în faţa pc'ului, privesc o lume virtuală care îmi ia timp şi care nu îmi dă nimic în schimb. E ok... zic unii, cuvinte care pe mine personal mă frapează! Cum să fie ok? Aş fi putut în timpul ăla să fiu în altă parte, să fac sau să trăiesc lucruri minunate, să întâlnesc oameni noi, să cânt, să zbor, să visez la stele sau să fiu deja printre ele. Eh... oricum:
Definiţia timpului este una dintre cele mai dificile, nu numai din punct de vedere filozofic sau psihologic, dar şi fizic. Timpul este una dintre dimensiunile Universului, diferită de dimensiunea spaţială prin aceea că timpul ordonează evenimentele într-o succesiune ireversibilă. Timpul e o noţiune primară (care nu se defineşte,ci se percepe prin simţuri) şi corelată cu cea de eveniment. Percepţia sesizează ordinea evenimentelor.

Din păcate noi, pentru că suntem oameni, simţim doar lipsa timpului. Când nu-l avem ne plângem că nu e şi ne agităm şi ne supărăm. Ne certăm cu cei din jur sau chiar cu noi înşine. Ne întrebăm de ce nu e, de ce trebuie să avem agende ca să-l organizăm, de ce trebuie să purtăm ceasuri la mână şi uneori să ne uităm la el de zece ori pe minut fără să ştim cât a trecut. E aiurea de aiurea!

Eu una reuşesc totuşi sa-mi dau ceasul jos în weekenduri! (he he...cine mai poate?)
Renunţ la el dar, recunosc, sunt momente când mă întreb: cât o fi ora? oare cât mai am până ajung acolo? hmmm..

Oricum când avem timp, îl pierdem sau mai bine zis îl aruncăm(pe geam). Renunţăm la multe în cazul ăsta, renunţăm la ele fără să ştim măcar că o facem. Pe mine mă macină însă o întrebare: până când? de ce? Nu ştim de ce, aşa ne place. Dar, totuşi: până când?
Unii oameni nu mai apucă nici măcar să se întrebe sau să recupereze ce au pierdut pentru că Dumnezeu nu le mai dă ocazia. O salvare ajunge la 4:00 dimineaţa. Luminile ei cheamă la ferestre doar pe cei a căror ochi erau încă treji. E un haos de lumini albastre ce împrăştie frică peste tot. Un grup de medici agitaţi sunt conduşi de o femeie, mama, fică, soră, către un bloc. Se pierd în el o vreme după care se întorc. Un bolnav e urcat în maşină şi duşi au fost. Nu ştim dacă se mai întorc, nu ştim dacă el va fi bine, nu ştim nici măcar cine e pt că nici el nu ştia cât timp mai are ca să se prezinte. Rămâne în imaginea noastră un om pe o targă susţinut de medici şi lumini.

Revenind la întrebarea mea: până când? E prea devreme sau prea târziu să ne întrebăm? Eu zic că nu. Eu m-am întrebat şi mi-am răspuns, rămâne să pun în practica.

Ahh...nu mai am timp, am o temă de făcut.
O seară frumoasă tuturor şi nu uitaţi că timp avem dar nu ştim cât, hai să nu-l pierdem aiurea. ;)

Despre sentimente (partea a II a)

2009-04-13T21:10:00.006+03:00

Am spus data trecută (Despre sentimente1) că ar fi bine să nu îi facem pe cei din jurul nostru să sufere, însă involuntar o facem dar uneori ''uităm'' să ne cerem scuze.

''Am greşit, îmi pare rău''- atât de puţine cuvinte care implică atât de mult sentiment. Un sentiment negativ din păcate, un sentiment de vinovăţie. În opinia mea acesta este cel mai urât sentiment ce îl putem simţi. E cel ce nu îi dă pace conştiinţei şi care ne duce la fapte extreme uneori. Facem orice altceva decât să ne acceptăm vina. Preferăm să lăsăm timpul să treacă şi îl petrecem afundaţi în nepăsare şi ignoranţă. Şi cum ''îmi pare rău'' se lasă atât de mult aşteptat ajungem să pierdem lucruri şi persoane importante din viaţa noastra.

Un alt sentiment care ne duce la mari pierderi e ruşinea. Un sentiment la fel de negativ ca si vina care se distinge totuşi de aceasta prin simplul fapt că vina este un sentiment simţit de noi faţă de alte persoane pe când ruşinea este un sentiment simţit de noi faţă de noi. Nu putem spune că suntem ruşinaţi faţă de cineva, suntem ruşinaţi faţă de noi. Şi hai să fim serioşi, chiar credeţi că celor din faţa noastră chiar le pasă că nouă nu ni se potriveşte rujul? Eu nu cred. Sunt sigură că ei înţeleg. La urma urmei li se poate întâmpla. Şi mai sunt sigură de faptul că noi toţi am vrea să eliminăm pierderea de timp ce ne o provoacă acest sentiment. E dăunătorr!! :)

Am tot adus în discuţie ''pierderea de timp''- un alt subiect care ne dă dureri de cap. Despre asta data viitoare. Până atunci vă provoc să-l ascultaţi pe Tim Minchin şi a lui melodie despre vină. Distracţie plăcută!

E întuneric...

2009-04-12T23:20:00.004+03:00

E întuneric.
Prea întuneric ca să simţi ceva. Prea luminată în întunecimea ta e doar imaginea, rămasă pictată pe o ramă, a unui sentiment. Asta... te face să fugi cu frica unui dement de-un întuneric ce iar te cheama.

Ce întuneric e!
E atât de întuneric şi totuşi ca defect răceala-i mai sus c-o diafragmă de un zeu. Că toţi am uitat de Dumnezeu, şi acum uimiţi de ce-o să fie lucrăm din greu să închidem ultima speranţă în adâncul sufletului tău.

Căci e întuneric şi azi şi mâine şi aşa va fi mereu.

De Florii mergem la biserici

2009-04-12T21:00:00.005+03:00

Asta am făcut şi eu. Au venit părinţii mei şi am mers la mănăstire. Un potop de oameni aveau aceleşi planuri ca şi noi aşa că i-am întâlnit acolo. Poate că e o zi bună să ne readucem aminte să Credem. Poate că fiecare zi ar fi una potrivită dar uite că asta a avut mai mult efect asupra noastră.

De Florii serbăm intrarea Domnului Iisus în Ierusalim. El a fost aşteptat cu flori de mulţime şi noi le-am urmat exemplul(la biserică mergând cu flori).
Apropo, îi mai serbăm şi pe toţi cei ce au fost încreştinaţi şi cărora li s-a dăruit un nume de floare. La Mulţi Ani! cu ocazia asta.

Am ataşat o fotografie făcută pe drum. Sper să vă placă.
O seară plăcută tuturor.

P.S. A fost Paştele la catolici! Paşte Fericit!

Despre sentimente (partea I)

2009-04-11T13:32:00.008+03:00

Îmi beau cafeaua de dimineaţa şi mă gândesc cât suferă dinţii mei acum (şi cât o să mai sufere...). E un drog, recunosc. Totuşi e unul de care putem scăpa.

Ah... şi sentimentele sunt droguri dacă stau şi mă gândesc mai bine.
Nu pot să nu mă întreb : oare ele ce fel de droguri sunt? permanente? semipermanente? hmm, e discutabil. Dar sentimentele sunt multe si diverse...

Am să mă leg totuşi de unul de care mă leg mereu şi care e cel mai căutat (sau nu) : Iubirea. Ce fel de drog e iubirea? Păi... să vedem. Mai întâi s-o categorizăm:

Avem iubirea de părinte

Definitivă
Infinită
Necondiţionată

Avem iubirea de frate

Definitivă
Necondiţionată(discutabil)

Avem iubirea prietenilor

Definitivă? (în cazuri fericite)
Necondiţionată? (n-am întâlnit-o)
Limitată

Şi mai avem iubirea dintre două persoane de sex opus.

Hmm, aici e greu de spus. Poate să fie infinită dar şi limitată, definitivă sau nu, contiţionată sau nu. Depinde.

Şi mai sunt atâtea tipuri de iubire...

Totuşi dacă toate sunt droguri de ce nu putem alege noi căruia să-i fim ''fideli''? Ce simplu ar fi! Spre exemplu: Să fii dependent de iubirea părinţilor e rentabil, avem certitudinea că o s-o avem mereu.

Însă sunt cazuri în care am renunţa la certitudine pentru o iubire ce nu merită deloc. De ce facem asta?

Lipsa de raţiune. Hmm...ar fi un motiv.
Faptul că eram afumaţi(indrăgostiţi) de un drog mai puternic, e altul.

Ah... şi dacă totul se termină intrăm în starea de sevraj. Doamne ce dureroasă e! Plină de sentimente negative (ură, panică, dezgust). La urma urmei nimic nu este gratis în viaţă.

Şi cu toate astea suntem oameni, ne e permis să greşim. Trebuie să avem însă grijă să nu-i rănim pe cei din jur pentru că ei nu merită să sufere de pe urma greşelii noastre.

De ce?

2009-04-10T15:54:00.005+03:00

De ce să ai prieteni dacă oricum nu sunt ''acolo'' când avem nevoie de ei?
De ce să fii prietenul cuiva dacă oricum nu ţi se răspunde cu acelaşi sentiment?
De ce să ajungem să ne punem întrebări când putem pur şi simplu putem să nu ne batem capul?
De ce te ajută un străin şi nu persoana în care ai încredere şi în care ai investit timp şi sentimente?
E ziua ''de ce-urilor'' astăzi după cum bine vă daţi seama.
E şi ziua în care renuţ la durerea provocata de atâtea întrebări... oricum ajungi să-ţi spui '' E ok, pot şi singură'' , ''Va fi bine''.
E ziua în care promit că eu nu voi face aşa ci voi fi alături de toţi cei care, conştient sau inconştient, au nevoie.
Mai e ziua în care am intrat într-un magazin de dulciuri şi mi-am dat seama că indiferent dacă am sau nu pe cineva alături voi fi mereu liniştită şi implinită ştiind că totuşi am avut.
Şi uite aşa tot plimbându-mă pe'acolo din ziua ''de ce-urilor'' devine o zi dulce în care voi schimba ceva.

Iar din toate dulciurile pe care le-am gustat n-am putut să nu aleg una şi pt voi. Sper să vă placă.

Pentru toţi cei care cândva credeau...

2009-04-09T00:34:00.005+03:00

Scrisoare catre Fat - Frumos

Am crezut ca intr`o zi buzduganul va lovi in usa mea si am sa ies sa te imbratisez
Vroiam sa`ti revad calul alb
Mi`ai promis ca`l voi calari candva
Si acum cand in sfarsit as fi putut
Ne`ai lasat sa ratacim printre faruri de masini
Trebuia sa crestem mari si sa luptam cu toti zmeii din lume,
Nimeni nu mai vrea sa lupte, Fat-Frumos
Oamenii n`au timp sa fie viteji
Unii spun ca viata e o lupta dar foarte rar aud pe cineva care sa fie sigur ca a castigat sau a pierdut

Mi`ai promis ca o sa ma inveti ce`ai onoarea Fat-Frumos
Da` nimeni nu mai foloseste cuvantul asta
Nici in reclame nu l`am auzit, foarte rar in filme
Da` mereu apare unu care spune ca esti prost daca ai onoare
Ai plecat... si nu m`ai lamurit

In fiecare seara ajungem in acelasi loc, Fat-Frumos, niste case mici
Iar eu stiu sigur ca am fost in castelul tau
Mi`ai spus ca nu pot sa stau mult,
Venea zmeul si trebuia va luptati
Si toti oamenii fac aceleasi lucruri
Cei singuri, inta`n casa, arunca niste chei pe masa , se duc la frigider, scot o sticla, beau, si privesc in gol
Apoi se trezesc ca din vis
Se duc in alta camera, se aseaza pe canapea si dau drumul la televizor
In fiecare seara, mii de oameni fac aceleasi lucruri, in acelasi timp, in aceleasi case mici, Fat-Frumos

Am fi putut fi singuri Fat-Frumos
Mi`ai promis ca n`o sa dormim doua nopti in acelasi loc Fat-Frumos
C`o sa zburam peste munti calare pe`un caii nostri albi
Si`o sa calatorim in acelasi timp cu stelele,
Si unde vom vedea o luminita cat de mica, acolo vom cobori, si vom innopta
M`am gandit ca n`o sa pot zbura Fat-Frumos
Dar eram sigur ca voi calatori
Si luminite sunt peste tot Fat-Frumos, asta ma doare
Nici macar n`ar fi trebuit sa le cautam
E mult mai simplu decat pe vremea ta , si tu nu esti aici
Spuneai sa inconjuram pamantul
Si sa raspandim binele in lume
Dar nu mi`ai spus niciodata ce inseamna binele
N`ai apucat!

De ce m`ai lasat Fat-Frumos, de ce?
M`ai lasat sa ratacesc printre faruri de masini
Nu stiu drumul spre castel
Si acasa doare
De ce m`ai tradat Fat-Frumos, de ce?
Treci incoace sa lupti,
Sa m`ajuti sa castig
Nu mai stiu sa iubesc
Fara tine mi`e frig

Stii cat se cearta oamenii pe chestia asta cu binele?
Ma enervezi Fat-Frumos ca esti iresponsabil
M`ai lasat cu ochii`n soare
Vreau sa fac tot ce faceai tu,
Si sa traiesc cum traiai tu, Fat-Frumos
Si sa`i invat si pe altii
Prietenii trebuia sa ma ajute, nu Fat-Frumos?
Trebuia sa plecam impreuna la drum
Trebuia sa stiu sa`i aleg, nu Fat-Frumos?
Ei bine, afla ca sunt singur!

De ce m`ai lasat Fat-Frumos, de ce?
M`ai lasat sa ratacesc printre faruri de masini
Nu stiu drumul spre castel
Si acasa doare

Sunt singur si tu nu esti aici
Fomila, Setila, Pasari-Lati-Lungila
Sunt inconjurat de niste idioti in costume gri
Cu care ma vad miercurea la mall
Si care canta cantece despr bere
Si nici macar nu`si mai amintesc de tine
Imi spun ca au cunoscut`o doar pe Ileana Cosanzeana
Dar ca de tine nu`si aduc aminte
Si rad Fat-Frumos, rad de tine, rad de mine
Trebuia sa fii aici, lasule, sa ne`nveti sa luptam,
Sa ne vorbesti despre onoare si prietenie
Sa ne spui despre sacrificiu
Trebuia ramai aici, sa te aperi, Fat-Frumos
Pentru ca eu n`o pot face in locul tau
Ca nu m`ai invatat Fat-Frumos

Ai plecat ca un las, Fat-Frumos
Si nu ne`ai invatat nimic
Ai fi putut macar sa`mi spui
Cum ai facut s`o iubesti doar pe ea Fat-Frumos,
Pentru ca eu stiu ca ea te`a ajutat mult
Cum ai reusit sa iubesti o singura fata ?

Te urasc Fat-Frumos,
Te urasc in numele tuturor calculatoarelor din lume
Tastez numele tau, si mii de pagini imi vorbesc despre tine
Si tu nu esti nicaieri Fat-Frumos
Si nici zmeul nu mai e printre noi
Asa as fi fost sigur ca ai existat
Ai plecat Fat-Frumos, si ai luat cu tine si binele sï rau

Te urasc, Fat-Frumos
Te urasc...

România trezeşte-te!!

2009-04-08T16:00:00.005+03:00

Cam aiurea, dar se întâmplă şi se întâmplă chiar la noi acasă!

Mergeam astăzi cu autobuzul era linişte, iniţial... iniţial. Urcă un bătrânel de vreo 80 de ani şi cum nu erau locuri roagă o tânără(care trebuia să se simtă) să-i cedeze locul ei. Normal ar fi fost ca ea să-şi ceară scuze şi să se ridice, ar fi fost... Din păcate bunele maniere şi educaţia lipseau cu desăvârşire. Domnişoara începe să facă scandal, că ce? şi cum? îşi permite boşorogul s-o ridice de pe scaun, înjurături şi alte alea... Toată lumea cu privirea pe ei, se mai implică vre-o trei oameni, bătrânul reuşeşte să stea jos, discuţia continuă... eu zic ''ah, s-au liniştit'' şi imi dau muzica la maxim, când dintr-o dată aud ''cuvântul magic'' comunism. ''Opa, devine interesant'' îmi zic. Dau muzica mai încet şi încep să ascult. Un nene de lângă mine striga: '' ce ştii tu copilo despre comunism? câţi ani ai? habar nu ai, mai bine taci''. O tanti mai incolo o întreba dacă a trecut de clasa a7 a. O alta îi zicea că e o nesimţită. Iar eu mă întrebam: ce am pierdut? Ascultând, aparent nepăsătoare, imi dau seama că domnişoara ajunsese de la înjurături să spună că de fapt ceea ce se întâmplă dincolo de Prut e din vina boşorogilor care i-au votat pe comunişti şi care acum au tupeul(domn'le) s-o ridice de pe scaun. De unde până unde? Nu ştiu. Discuţia se termină brusc când bătrânul se ridică, îi dă ''copilei'' o plasă în cap(sper că nu avea ceva tare în ea), autobuzul se opreşte, lumea coboară printre care şi ei. Fata plângea fiind totuşi susţinută de noile ei prietene din autobuz, şi certată de o femeie care luase parte la toată scena. Bătrânul şi-a văzut de drumul lui, ele au rămas certându-se. Autobuzul a plecat, eu am ajuns acasă. Dar totuşi nu pot să nu mă întreb: cum e posibil aşa ceva? De ce se întâmplă? Chiar trebuie să ne afecteze problemele de acasă atât de tare încât să ne certăm cu un bătrânel de 80 de ani care deabea mai merge? Chiar nu ne putem controla?

E iubire? daa iubire... dar ce e iubirea??

2009-04-07T21:31:00.005+03:00

Fluturi în stomac? Nopţi pierdute în gânduri? Zile pierdute în vise? Suspine adânci şi priviri triste? Zâmbete ascunse? Cum? ;;) Cum e IUBIREA când e în tabăra voastră? E ''cuminte'' sau vă dă bătăi de cap? Ce înseamnă pentru voi ''a iubi'' ? Vreau să ştiu!

Compact - fata din vis

2009-04-06T14:03:00.001+03:00

Place mie melodia asta :P

''The Voca People!''

2009-04-04T15:21:00.005+03:00

Oamenii ăştia sunt extraordinari!

N-am chef azi...

2009-04-03T14:44:00.005+03:00

N-am chef să mă prefac,
N-am chef să mă simt bine,
N-am chef să vii lângă mine,
N-am chef să cânt,
N-am chef să dorm,
N-am chef să ies p'afară,
N-am chef să stau pe mess,
N-am chef să mănânc bomboane,
N-am chef să n-am chef dar totuşi n-am.

Voi de ce nu aveţi chef?

Primul sărut...

2009-04-02T00:57:00.004+03:00

Azi e un vis, mîine o speranţă, poimîine-i un sărut!
Un sentiment prinde iar viaţă cînd în adîncuri e cerut...
Un zîmbet străluceşte pe-un chip ce-a renăscut,
Iar vîntul ce suspina într-o zi de primăvară, astăzi e cam tăcut.

Primul sărut, ce fericire! şi totuşi e în trecut.

1 Aprilie?

2009-04-01T11:06:00.005+03:00

V-ati întrebat vreo dată de unde vine treaba asta cu păcălelile de 1 Aprilie?
Ei...eu am făcuto şi am, găsit şi răspunsul. Se pare că sunt două ipoteze:

Păcăleala lui Noe care şi-a trimis porumbelul să caute pămînt uscat chiar din prima zi cînd inundaţia a început să scadă...
A două ipoteză susţine că ziua are legătură cu schimbarea calendarului gregorian. În vechiul calendar Ziua Anului Nou era sărbătorită pe 1 Aprilie nu pe 1 Ianuarie. După schimbarea din 1582, în timpul lui Carol al IX-lea, oamenii aveau probleme de a se obişnui cu noua dată aşa că unii dintre ei sărbătoreau în continuare Anul Nou pe 1 Aprilie fiind numiţi "April fools" (nebuni de aprilie).

Astăzi ziua de 1 Aprilie e sărbătorită în Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Spania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Germania şi Franţa.

In Franţa se dau felicitări în formă de peşte sau chiar bomboane de ciocolată (tot în forma de peşte), la noi se fac farse si unele chiar dureroase. Se pare că este o ocazie bună şi unică de altfel să te răzbuni pe cineva care ţi-a greşit şi pe urmă să spui simplu : A fost o glumă! ha ha !

Aţi trecut prin situaţii de genul? Dacă da, aş vrea să aud intreaga poveste!

Eu una nu(nu încă) am păţito de 1 Aprilie, şi sper să rămînă aşa. :P

Noapte bună?

2009-04-01T03:41:00.004+03:00

Este ora 4:00 Am, ora la care eu mă bag in pat. Am avut două proiecte de facut, n-am terminat nici unul dar nu-i nimic mîine e o nouă zi. Ascult pe repeat de cîteva ore Pussycat Dolls - Jai Ho şi mă întreb cît o să-mi mai placă :)

Gata, am plecat!
Vise plăcute tuturor şi nu uitaţi : Cînd toată lumea visează bomboane voi să le mîncaţi pentru că nimic nu-i mai dureros decît să privesti cum alţii au ceea ce tu doar visezi că o să ai!

P.S. Am pus şi melodia poate o să vă placă :P

Apropo,

2009-03-31T23:02:00.010+03:00

Dacă tot vorbim de dulciuri mergeţi liniştiţi şi urmăriţi un filmuleţ pe youtube dulcee dulcee

P.S. Asta ca să nu spuneţi că aţi luat ţeapa. :P

31 Martie 2009 - O zi importantă

2009-03-31T21:56:00.006+03:00

Bun venit!

S-a deschis Magazinul de dulciuri pe strada speranţei numărul 23! Vă aşteptăm cu bunătăţi din caramel şi lapte ori căpşuni sau chiar banane, avem pentru fiecare. Tot ce trebuie să faceţi e să vă plimbaţi ''niţel'' prin magazin de fiecare dată cînd aveţi poftă de ceva dulce. Aveţi tot timpul din lume. E deschis non-stop!

Tentant?